Voi mai țineți minte cum e când iarna ne ia prin surprindere în decembrie?
Fiecare an, aceeași poveste: vine frigul, vine zăpada, iar noi parcă n-am mai văzut așa ceva niciodată.
Așa ne pot lua prin surprindere și alte lucruri. Unele mai reci decât o iarnă grea.
Strategia nu e tactică.
Tactica e să pui lanțurile când vezi poleiul. Strategia e să le ai deja în portbagaj.
Cine nu se pregătește pentru frig și zăpadă, se duce în șanț. Cine nu se pregătește pentru ce vine, s-ar putea să se trezească în mijlocul unui război pe care nici nu l-a înțeles.
Nu știu câți dintre voi ați jucat jocuri de strategie la viața voastră, în tinerețe.
Eu, după ce le-am descoperit, am lăsat toate FPS-urile. Nu mai avea rost să trag cu glonțul dacă puteam muta frontul.
O chestie esențială în orice joc de strategie e moralul trupelor. Apoi vine echiparea. Iar în cele din urmă – și asta e ceeea ce face diferența între o bătălie câștigată și un război dus până la capăt: experiența de luptă.
Pentru că, în viața reală, dacă azi ne-ar cădea o grenadă între picioare, majoritatea am împărți instantaneu flori prin Valhalla, acolo unde cei bravi trăiesc veșnic.
Dar după câteva luni de front, ajungi să dormi liniștit sub bombardament, într-un adăpost solid și arunci grenada peste buza tranșeului cu lejeritatea cu care pui pătrunjel în ciorbă.
În jocuri, dacă știi să joci, poți transforma inclusiv inamicul în soldat de-al tău. Variantă ideală. Nu mai pierzi resurse ca să-l „produci”. Îl iei veteran, gata călit, doar să-i schimbi puțin direcția.
Acu, dacă aș fi rus, dar nu sunt – dar dacă aș fi – asta aș face cu ucrainenii.
După 10 ani de război, sunt antrenați, sângeroși, cu mâna sigură pe armă. Le-aș suci “puțin” capul și i-aș trimite să rezolve în locul meu tot ce mă încurcă pe la granițe.
Aș recupera ce-am pierdut din Tratatul de la Varșovia fără să trag un glonț. Doar arătând direcția și oferind o justificare. Aș folosi fiecare breșă, fiecare frustrare, fiecare promisiune nerespectată făcută de Vest.
Cât despre populațiile locale?
Istoria a demonstrat că întotdeauna găsești destui servili locali dispuși să joace rolul de polițai. Ca șefii de raion din lagărele naziste. Dacă-i îmbraci frumos și le dai o funcție, îți fac ordine între ai lor mult mai bine decât ai tăi.
Și armatele acestor țări foste comuniste? În afară de polonezi, majoritatea au mai mulți generali decât blindate, avioane și nave de luptă la un loc. La o adică, batalioane de tancuri le poți forma doar din generali, colonei și maiori în rezervă.
Asta aș face dacă aș fi rus.
Dar nu sunt.
Doar că… dacă te uiți cu atenție, parcă ai zice că cineva joacă deja jocul ăsta.
Acu vedem.
Să vă meargă bine!
